2018

Anul acesta mi-am propus sa ma plimb cat mai mult si sa vizitez orase pe care nu le-am vazut pana acum. Tara noastra este frumoasa insa nu ne dam seama de peisajele minunate pe care le are daca nici macar nu vizitam. Spre exemplu, zona mea preferata este Ardealul. Oameni diferiti, calmi, muntii Făgăraș care se vad superb, mai ales iarna cand este tot alb. Este o zona in care merita sa te duci in vacanta si sa te relaxezi. Anul acesta vreau sa merg in Chisinau, stiu ca este deosebit si vreau sa aiung si in aceasta zona. Este un pic cam greu dar stiu ca voi reusi vara aceasta. Ce imi place de acolo sunt dulciurile Bucuria, care sunt foarte bune. Le ador. In opinia mea, ramai cu multe amintiri placute doar vizitand diferite orase ale tarii si oricat de obositor ar fi, parca tot ai vrea sa mai vezi si alte orase. Eu am ocazia asta datorita concertelor la care ma duc si am si sansa de a vedea multe peisaje noi. Pentru mine este o placere sa ma plimb cat mai mult, in diferite orase. Daca nici acum, atunci cand? Trebuie sa ne traim tineretea exact asa cum ne place cel mai mult, iar daca nici acum nu ne plimbam, mai greu cand vom avea o familie.

Imi doresc sa ajung si in strainatate cum ar fi Venetia, Thailanda, Barcelona si multe altele si sper ca intr-o buna zi voi ajunge. Orice iti doresti, se va indeplini mai devreme sau mai tarziu.

Nu am prea multe obiective de atins anul acesta, doar sa lucrez unde imi doresc cel mai mult in momentul de fata si sa ma plimb prin tara cat mai mult, evident cand apar si concerte si sa merg la mare, sa alerg dimineata pe faleza cu picioarele goale la malul marii, sa prind rasaritul si sa fac poze, sa stau la soare si sa ma bronzez ( fara sa ma ard cum a fost anul trecut), sa inot in mare si sa ma plimb seara pe faleza.

Asa ca daca va doriti ceva cu adevarat, nu ezitati sa credeti in ele pentru ca la un moment dat vor aparea.

De multe ori am auzit de la prieteni spunând de Chisinau ca este un oras superb care merita vizitat, insa niciodata nu mi-am dorit atat de mult ca acum. Un oras linistit si cu multe parcuri. Imi doresc sa ma plimb pe bulevardul Stefan cel mare care de altfel este si bulevardul principal. Evident ca nu as rata nici “Bucuria, cu noi viata e mai dulce! “Desi stiu ca se gaseste si in Bucuresti, nu se compara cu cel din Chisinau. Am inteles ca pizzeria “Corso” este una dintre cele mai bune pizza de la ei, asa ca de ce sa nu o incerc? Este situata pe strada Mihai Eminescu, la doar 25 de minute de centru. Nu in ultimul rand, Parcul Dendraiu trebuie neaparat vizitat, mi se pare unul din cele mai frumoase parcuri din Chisinau. Nu as pleca inainte de a face multe poze, este un loc de relaxare si peisaje de nedescris. Probabil mi-as petrece cea mai mare parte a zilei acolo.

Advertisements

Citate si alte ganduri

    Nu am mai fost de mult timp pe aici, insa acum am venit cu gandul sa pun citate care probabil ne vor motiva pe viitor sa schimbam ceea ce nu ne place la noi, sau pur si simplu sa aducem un plus in viata noastra…

“Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele.” – Osho

“Fii realist, dorește-ți mereu imposibilul” – Paulo Coelho

“Uneori ai succes…iar alteori înveți.” – Robert Kiyosaki

“Am avut nevoie de toată viaţa ca să înţeleg că nu trebuie să înţeleg totul.”– Rene Coty

“Dacă te joci de-ajuns de mult cu un obiect, preocupat fiind să nu-l strici, cu siguranță îl vei strica.” – Legile lui Murphy

“Înfrânge-ţi durerea, fii vesel de se poate, căci tot la zi ajunge şi cea mai lungă noapte”. – William Shakespeare

Astazi nu sunt tocmai in forma mea cea buna, probabil am mai avut zile in care nu ma simteam bine, insa astazi e mai rau ca niciodata. Nu ma pot abtine si nu imi pot reveni. Am simtit nevoia sa scriu aici, sa spun tot ce simt si poate ma va ajuta sa ma calmez. Cel putin sper. Vi s-a intamplat sa simtiti ca nu sunteti indeajuns de bun pentru persoanele foarte importante din viata voastra si pur si simplu sa plangeti, sa incercati sa va abtineti, dar totusi sa nu puteti? Sa stii sau sa ai impresia ca nu esti suficient de bun pentru persoanele iubite. Ma simt pur si simplu inutila in momentul de fata. Insa incerc sa imi revin si sa nu mai vorbesc despre ceea ce doare si o sa incep sa scriu prin ce am mai facut in tot acest timp in care nu am mai fost pe aici.

Am lucrat o perioada la o librarie, unde la inceput era totul fain si frumos pana sa vad cum era sefa si cum se comporta cu toata lumea, am terminat 3 ani de facultate iar in prezent sunt in ultimul an de master. Am inceput sa calatoresc mai mult prin diverse orase iar aici vreau sa adaug ca a calatori face parte din placerile mele. Imi place sa merg in orase noi, sa vad peisaje interesante si sa le pot fotografia. Imi place sa fac poze la diferite obiective din diverse orase pentru ca pe langa amintiri, ai si acea poza care iti aduce si mai multe amintiri. De multe ori se intampla ca dintr-o poza sa ne aducem aminte ceea ce nu ne trecea prin cap inainte de a vedea poza respectiva. Am fost pe la diverse emisiuni, mi-am facut prieteni noi, unii mai mari, altii mai mici. Am fost la mare unde am avut parte de fenomene stranii. Nu stiu cati din voi m-ar crede, insa asta vara in timp ce eu si inca 3 prietene ne cazasem pentru 3 nopti intr-un apartament din Mangalia, multe lucruri stranii s-au intamplat. In prima zi totul frumos si ok, insa apoi a inceput frica si nebunia. Se auzeau pasi prin casa, un copil jucandu-se cu mingea, mai multi oameni trecand intr-o parte si in alta. A fost horror. Pana acum credeam in fenomene stranii, dar cand am vazut si cu ochii mei deja am zis ca mai rau de atat nu poate fi. Vara asta sigur nu mai merg acolo. Si mult mai multe pe care probabil le voi povesti curand. Atat in seara asta…

Sper ca nu v-am plictitist cu povestile mele insa asa am simtit eu sa ma calmez si cred sau sper ca am facut-o. Poate de acum incolo o sa revin mai des pe aici, sa mai scriu insa nu o sa scriu din aceleasi motive pentru care am facut-o astazi.  Citatele de mai sus mi se par destul de motivationale si de aceea le-am ales.

 

 

 

De la concertul lui F, in bucataria lui S.

Cristina Cîrstea

”But I dont have it together, but I dont have it together…” Ah, bună S.! Ce mai faci? Scuze, dar tocmai ce îmi aduceam aminte de remixul nostru. Ai venit aici pentru că aștepți postarea despre tine, nu?
Mi-e frică să încep să-ți povestesc ceva ce tu știi deja, dar cititorii blogului încă nu te-au cunoscut. Mai întâi am îndrăznit să le fac cunoștință cu domnul F., iar acum vreau să te prezint și pe tine mulțimii, dragă S. Când m-am hotârât să scriu despre tine am zis ca nu o să-mi ia foarte mult. Aveam ideile clare și știam exact ce urma să zic. Acum când intru deja în subiect, mă pierd și nu mai știu de unde să încep. Să începem cu Sinaia, locația în care ne-am revăzut după vreun an aproape în care nici nu cred că ne-am amintit una de alta. Eu eram cu Lexie deja…

View original post 1,211 more words

Milano

Este dimineata. Sunt nerabdatoare pentru ca urmeaza sa plec la Milano alaturi de prietenii mei. Ne urcam in 783 care ne lasa fix la Aeroportul Henri Coanda. Am emotii pentru ca este prima oara cand merg cu avionul.

Cu un ghiozdanel in spate ne indreptam spre avion iar in acelasi timp radem si ne imaginam cum va fi excursia. Nu mi-as fi imaginat niciodata ca voi pleca alaturi de prietenii mei cu avionul in alta tara. Va fi ceva de neuitat. Ne-am urcat in avion, iar eu am o senzatie foarte ciudata la decolare. Simt un gol un stomac. Timp de 2 ore, ne uitam pe geam, facem poze, ne plimbam prin avion, radem si suntem nerabdatori sa ajungem.

Ajunsi in Milano, ne mai intalnim cu o prietena pe care nu o mai vauzsem de ceva timp. Nu trecuse foarte mult dar ne era dor de ea. Mergem spre ea, o imbratisam si ne bucuram ca o vedem.

Prima oprire este undeva sa mancam pentru ca toata lumea spune ca mancarea de aici este cea mai buna, asa ca trebuie sa incercam si noi. Ne luam cate o pizza si un suc si inca nu ne vine sa credem ca suntem in Milano. Vreau sa iau la pas tot orasul daca as putea, dar nu vreau sa scap nici obiectivele turistice faimoase din Milano. Ne indreptam spre Duomo cu o sticla de apa la noi pentru ca urmeaza 3000 de scari de urcat, iar apoi o noapte alba intr-un club cu muzica buna, oameni noi si un concert de neuitat.

Dupa o noapte petrecuta in club, mergem sa ne cazam la ” Residence Politecnico Bovisa” cu gandul ca probabil vom dormi macar o ora, doua dar fiind intr-un oras unde nu am mai fost niciodata, ne lasam bagajele si plecam. Dupa o noapte nedormita, mergem la o terasa cu vedere la dom sa bem o cafea si sa mancam. Apoi, nu stiu in ce directie vom merge insa  nu conteaza prea mult ce vad, cat conteaza sentimentul si starea de bucurie pe care o am alaturi de prietenii mei.Ne bucuram de fiecare moment petrecut impreuna si nu vrem sa ne gandim la despartirea de prietena noastra care nu se va intoarce cu noi in Romania.

Am inceput sa luam la pas chiar si cele mai mici stradute si sa facem poze, sa ne filmam si sa avem cele mai frumoase amintiri petrecute impreuna. Cum ador sa ma plimb cu bicicleta, desi nu am mai facut-o de cativa ani buni, ma opresc sa fac poze si in gandul meu este sa ma si plimb cu una, insa vrem sa apucam sa vedem toate frumusetile acestui oras.

Ca sa ne potolim un pic oboseala si sa ne relaxam dupa o zi intreaga de plimbare, ne oprim la “Il Doge di Amalfi” unde am auzit ca are cea mai buna pizza din oras si bem un suc, in timp ce vorbim despre momentele petrecute impreuna si glumim unul cu celalalt.

Mergem spre casa de vacanta unde ne-am cazat dupa o noapte  si o zi lunga in care am mers non stop. Mai stam putin de vorba si adormim.

A venit si ultima zi. Ne-a placut atat de mult in acest oras, incat am mai vrea sa stam. Ne pregatim sa ne luam bagajele, iar apoi ne mai plimbam o ora, doua si mergem spre aeroport. Nu vrem sa plecam si sa ne despartim iar de prietena noastra care nu se stie cand o vom revedea. Avem lacrimi in ochi dar incercam sa nu plangem si sa fim optimisti ca ne vom revedea cat de curand.

O altfel de poveste

E iarnă. E ger. Mă plimb singură în Parcul Cișmigiu bucurându-mă de natura care este îmbrăcată în alb. În sinea mea mă întreb cum de nu e nimeni în tot parcul. La un moment dat îmi sună telefonul, îl scot din buzunar, însă din neatenție îl scap. Mă aplec să îl iau, dar cineva mi-o ia înainte.

“Bună. Poftim telefonul. Data viitoare să fi mai atentă” îmi spune el.

“Mersi mult. Sper că nu a pățit nimic de data asta” i-am răspuns eu.

“Singură în tot parcul. Nu vrei să îți țin companie?” mă întreabă.

“Păi…tocmai plecam acasă” îi spun speriată.

“Te invit la o cafea sau un ceai și te rog nu mă refuza. Și eu am ieșit singur tocmai că să îmi pun gândurile în ordine, iar acum dacă tot ne-am întâlnit ce ar fi să facem cunoștință? Eu sunt Andy.”

“Alexandra, îmi pare bine”

“Ce zici? Mergem să bem ceva cald?”

“Ok. Hai să mergem”

În sinea mea nu aș fi acceptat să mă duc cu un străin la o cafea. Mai ales cineva întâlnit pe stradă. E prima oară când fac asta. Dar toate se întâmplă cu un motiv, iar el pare un băiat de treabă așa că de ce nu?

-Uite nu mai fi așa speriată că nu îți face nimeni nimic. Mergem, bem ceva iar apoi dacă vrei, ești liberă să pleci acasă. Eu de obicei așa îmi fac prieteni, tocmai de aia am și atât de mulți, so stay chill.

-Ok dar știi, niciodată nu am acceptat să ies la o cafea cu cineva așa, după 5 minute.

Am ajuns la Vintage Pub. Ne-am comandat câte un capuccino și un suc. Mă simt bine în compania lui pentru că este foarte zâmbareț,glumeț și optimist. Îi zic că nu prea aș avea chef să merg acasă și că aș prefera să mă mai plimb chiar dacă trebuie să îndur frigul. El este de acord așa că ne plimbăm de colo, colo în timp ce începem să povestim despre iubire, animale, natură și de tot ceea ce ne face fericiți.

-Nu o să se supere iubitul tău dacă te vede cu mine? mă întreabă el îngrijorat.

-Nu, stai liniștit. Are încredere în mine și știe că îmi place să îmi fac prieteni noi. Dar iubita ta ce o să zică? întreb eu în timp ce mă gândesc că poate o să îi fac probleme.

-Este de aceeași părere, știe că am foarte mulți prieteni.

Zilele trec, iar noi începem să ne considerăm ca și cei mai buni prieteni. Îi pot spune orice iar el îmi da numai sfaturi bune. Mă face să nu mă mai gândesc la probleme doar când îi văd acel zâmbet. Este un adevărat prieten.

Pe neașteptate îmi apare la ușă și ca de obicei îmi propune să mergem undeva să mâncăm. Îi spun că e prea frig afară și nu am chef, însă putem să comandăm ceva. Andy este de acord așa că tot el a făcut comandă. Două pizza capricciosa și două doze de cola.

-Îți mulțumesc că ai avut încredere în mine să mă accepți în viața ta ca și prieten.

-Iar eu îți mulțumesc că m-ai scăpat de singurătate în acea zi și că te-am întâlnit  . Ești un adevărat prieten și sper să rămânem așa .

În final, îmi iau rămas bun de la Andy și sper că de acolo de unde ești să citești această mică povestioară nu prea reușită și să îți aducă un zâmbet pe buze.

Pe curând Andy…

Scrisoare catre tine

 

  Dragul meu,

Nu stiu cum sa exprim mai bine sentimentele care ma covarsesc mereu cand ma gandesc la tine.Daca as fi putut sa gasesc cuvintele potrivite pentru a descrie in detaliu sentimentele pe care le am pentru tine, ti le-as fi spus inca de cand ne-am intalnit.    Viata mea s-a schimbat complet de cand ai aparut in viata mea. Cand te vad la munca, desi nu ne vorbim, privirea ta spune totul. Ma privesti cu blandete, caldura si multa iubire. Asta imi inspiri tu cand te vad acolo. Dar oare eu ce iti inspir? Ma abtin sa nu imi dea lacrimile de fiecare data cand te vad, dar e cam greu sa imi stapanesc sentimentele mai ales daca sunt foarte mari.

Te-am intalnit intr-o zi pe care acum stiu ca nu o voi uita niciodata, insa desi nu am stiut in acel moment ce insemni pentru mine, acum pot sa iti spun ca esti totul. Pot spune ca zilele sunt mai speciale de cand esti in viata mea, mai frumoase, pentru ca te iubesc atat de mult incat nu pot sa imi imaginez ce as fi fara tine. Regret ca te-am lasat sa pleci atunci. Nu am mai putut sta alaturi de tine pentru ca nu simteam iubire, dar poate nu te-am inteles eu destul de mult atunci ca aveai treaba foarte multa si de aia nu mai aveai chef de altceva. A fost un an in care nu pot spune ca nu am fost fericita alaturi de cel care si-a declarat dragostea fata de mine. Am fost fericita cu el, dar acum realizez ca poate a fost mai mult ca o consolare pentru mine pentru ca simteam iubire din partea lui pentru ca de la tine imi lipsea. Desi noi nu mai tineam legatura in perioada aceea, eu nu te uitasem. Mereu ma intrebam ce faci si cum mai esti. Mereu iti lasam cate un mail la care tu nu imi raspundeai. Pur si simplu ne-am rupt complet unul fata de altul atunci si imi pare rau pentru ca eu as fi vrut sa continuam sa vorbim si dupa despartire ca prietenii, dar nu a fost asa. Zilele au trecut, iar intr-o zi primesc un mail de la tine. Un mail ca inca ma iubesti si ca iti pare rau ca am renuntat asa usor la relatie amandoi si ca ti-ai dat seama cat iti e de greu fara mine. Ei bine, in gandul meu era ” Imi pare rau, dar nu ma mai pot intoarce la tine pentru ca iubesc pe altcineva”. Si au mai trecut cateva zile pana cand… te-am revazut.

In seara cand te-am revazut, erai in statie cu doi baieti. Pentru ca trecuse un an, tu te schimbasei foarte mult si nu mi-am dat seama ca esti tu. Erati trei baieti. Eu eram cu prietena mea si i-am spus ” Baiatul asta e scump rau” fara ca macar sa imi dau seama ca erai tu. Apoi a venit autobuzul si m-am bucurat oarecum ca te-ai urcat si tu in acelasi. M-am uitat la tine tot drumul si ma tot intrebam daca esti tu pentru ca nu eram sigura, ca apoi sa ajung acasa si sa aflu ca da, tu erai. De atunci lucrurile s-au schimbat. Mi-a trebuit o seara, cateva minute ca sa imi dau seama ca de fapt eu simt ceva pentru tine. Toata seara mi-a stat gandul la tine si ma intrebam ce ai patit de te schimbasei atat de mult. Mi-a trebuit ceva timp sa recunosc ca vreau sa ne impacam. Simteam nevoia sa vorbim seara de seara macar acolo cate 5 minute. Poate daca nu imi spuneai in ziua aia din nou ca regreti ca ne-am despartit si ca m-ai pierdut, nu stiu cand ti-as fi spus si eu ceea ce simt si ca as vrea sa incercam iar.

Cand am aflat unde lucrezi, m-am bucurat pentru ca stiam ca pot sa vin sa te vad chiar daca nu ne putem vorbi. Faptul ca te-am revazut m-a facut sa te iubesc si sa imi doresc din nou o relatie cu tine iar de cand ne-am impacat simt ca totul este diferit intre noi, fata de cum era la inceput. Langa tine am tot ceea ce imi doresc, cu o mica exceptie (stii tu care e aia) si sunt fericita si implinita. Iar pentru cealalta mica exceptie o sa astept si sper sa vina cat de curand si ziua aia. Imi e greu dar si bine alaturi de tine. Greu pentru ca stii de ce si  de la bine  la foarte bine pentru toate celelalte motive .

Te iubesc! Iubesc totul la tine. Privirea ta, ochii tai, zambetul tau care m-a dat peste cap in ziua aceea, vocea ta, rasul. Absolut totul.  Ma gandesc in fiecare clipa la tine cand suntem unul langa altul si am nevoie de tine. Ne completam perfect si insemni totul pentru mine. Esti special si baiatul pe care mi l-am dorit intotdeauna langa mine.  Numai cand ma gandesc la tine, inima imi bate tare si simt fluturasi in stomac, deci iti dai seama cand te vad cum sunt, nu? Nu am simtit niciodata ca vreau o familie, asa cum simt acum cu tine. Sper ca iti daruiesc tot ceea ce iti doresti. Iar eu imi doresc sa fii al meu pentru totdeauna.

 

Cu drag,

Alexa

tumblr-love-8

 

 

Trenul orfanilor

In ultima perioadă am ajuns să îmi petrec timpul la librăria Cărturești din București. întotdeauna am fost pasionată de lectură și eram la curent cu orice noutate, însă nu citeam atât de mult ca acum. în 6 luni de zile am citit peste 15 cărți, iar ultima citită am terminat-o ieri și se numește “Trenul Orfanilor”. în această carte este vorba despre copii abandonați a căror soartă depinde doar de noroc. Urmau să fie adoptați de o familie iubitoare sau să călătorească cu trenul pentru toată viață ducând lipsă la orice. Este o poveste zguduitoare combinată cu o poveste de iubire, dar în același timp și o poveste reală. La început puțin plictisitoare, dar apoi fiecare rând începe să te prindă. O recomand cu drag iubitorilor de cărți și aștept păreri despre cum vi s-a părut această carte.
„Nimeni nu mă compătimeşte pentru că mi-am pierdut familia. Fiecare dintre noi are propria lui poveste tristă; altfel n-am fi aici. Sentimentul general e că e mai bine să nu vorbim despre trecut, că uitarea ne va aduce cel mai repede alinarea. Societatea pentru Ajutorare ne tratează ca şi cum ne-am născut în momentul în care am fost aduşi la ei, ca şi cum, precum fluturii care ies din cocon, ne-am lăsat în urmă viaţa dinainte şi, cu voia Domnului, vom începe în curând o viaţă nouă.”

Pentru tine!

Mai ții minte când am vorbit pentru prima oară? Era într-o seară de 14 ianuarie când habar nu aveam ce să îți spun și să te întreb pentru că încă eram surprinsă de veste dar și fericită. Deși au existat probleme la început de care nu vreau să îmi aduc aminte, simțeam că poți fii un prieten foarte bun pentru mine pe care mă pot baza. Cu timpul mi-am dat seama că atunci când am avut eu probleme, tu erai singurul băiat la care voiam să apelez și să mă descarc ca tu să mă poți consola și știam că mă poți ajuta.
După doi ani de zile în care ne consideram ca și cei mai buni prieteni, ai decis să rupi tăcerea și să îmi spui ceea ce simți pentru mine deși ți-a fost greu. Nu știu dacă ți-am spus vreodată asta dar, când am văzut că relația mea nu mai funcționa și știam că nu mă mai pot întoarce nici la fosta relație pentru că nu se mai putea, în gândul meu era că poate aș putea să încerc cu tine o relație. Cred că dacă nu îmi spuneai atunci, eu nu eram în stare să spun nimănui și mai ales ție. Chiar dacă mă gândeam că nu aș putea să fiu cu tine, parcă îmi și doream și nu știu de ce. Poate pentru că simțeam că și tu vrei . Apoi,după prima noapte petrecută împreună, am început brusc să simt chestii amestecate pentru tine și am spus de ce nu? Merită să încerc . Stau și mă gândesc ce ar fi fost acum dacă nu îmi spuneai, dar mă bucur enorm că ai avut curajul să nu mai ții în tine pentru că nu regret deloc această relație. Mă bucur că te-am întâlnit și că te am. Sunt fericită alături de tine și nu aș mai putea să îmi văd viața dacă nu ești tu. Nopțile când vii și mă iei în brațe, mă simt atât de bine și  în siguranță încât îmi vine să nu îți mai dau drumul să pleci de lângă mine. Cel mai bine dorm atunci când ești și tu, pentru că altfel în lipsa ta abia pot dormi. E un sentiment frumos să te simt lângă mine chiar dacă este doar pentru câteva ore. Știu că va urma să te am lângă mine mai mult decât 4-5 ore și asta mă face să mă simt și mai fericită.

Îți mulțumesc că m-ai lăsat să întru în viața ta și să descopăr ce nu știam până acum. Îți mulțumesc că mă faci fericită și că m-ai făcut să te iubesc așa cum nu credeam că te pot iubi vreodată. Îți mulțumesc că mă lași să îți fiu alături . Iar eu mă bucur că am acordat o șansa relației noastre și nu regret deloc. Vreau să îți fiu alături atât la bine, cât și la rău. Cu tine simt că pot face orice, chiar și cea mai mare nebunie care poate exista. Îți mulțumesc pentru tot.

Te iubesc mult.

saying-I-love-you

O altă poveste

În primul meu weekend în Malibu, am hotărât să stau trează toată noaptea și să mă plimb sau să merg undeva pentru a cunoaște mai bine orașul. Am sunat-o pe vecina mea , Emma pentru a o întreba dacă vrea să stea trează și să îmi arate locuri interesante, iar ea a fost de acord. La miezul nopții mă voi întâlni cu Emma pentru prima oară. Oare unde mă va duce? Ce mă va încânta cel mai mult din acest oraș minunat? Sunt foarte fericită că am ajuns aici și nu regret nicio secundă decizia luată. Mă întâlnesc cu Emma și începem să vorbim despre cum a fost zborul meu până în Malibu și cum am rezistat atâtea ore în avion. În oraș există foarte multe pub-uri cum ar fi €œ “Café Havana”, €œLyly’€™s Malibu” sau “€œ Sonny Mclean’€™s”€œ, însă știind că îmi place foarte mult să citesc îmi propune să mergem până în Los Angeles într-un pub special pentru citit. Ne urcăm în mașină și ne îndreptăm spre LA. Mă simt atât de mică pe lângă clădirile înalte care le vezi cu fiecare pas pe care îl faci. Orașul este foarte liniștit noaptea, dar și foarte mare. Ajungem la “€œLibrary Pub” unde putem sta și citi dar și mânca sau viziona filme în același timp. Fiind pasionate de citit, am hotărât să ne petrecem noaptea aici. Ne-am comandat o pizza, American cookies și o ciocolată caldă și am început să citim cartea  “The Longest Ride” de Nicholas Sparks. Am ales această carte pentru că intotdeauna mi-a plăcut cum scrie acest autor. Fiind multe persoane care au citit această carte, au început să vorbească cu mine despre toate cărțile citite de el, cum mi s-au părut sau ce părere am despre filmele care sunt făcute după ele. Mi-a plăcut foarte mult această discuție, iar eu la rândul meu am întrebat ce i-a făcut să citească romane de dragoste și de ce le place acest autor cel mai mult. Încetul cu încetul, am început să vorbim și de ce am luat eu decizia de a locui aici. Le-am răspuns că îmi place foarte mult deoarece este mereu cald, oamenii sunt foarte deschiși și asta îmi place foarte mult. Mereu mi-am dorit să am parte numai de astfel de oameni în jurul meu, iar acum sunt foarte fericită că s-a întâmplat asta. Începuse să îmi fie somn, dar am mai stat puțin pentru a viziona un film alături de ei. Am ales filmul  “Love&Mercy”, un film bazat pe biografia cântărețului Brian Wilson. Filmul m-a captivat atât de mult încât am trăit odată cu personajele emoțiile lor. Când totul este frumos, trece foarte repede. Așa s-a întâmplat și cu această noapte pe care am trăit-o. Eu împreună cu Emma, ne pregătim să mergem înapoi acasă, în Malibu după o experiență de neuitat. Mi-am făcut prieteni noi cu care mi-a făcut plăcere să vorbesc o noapte întreagă. Am făcut schimb de numere de telefon și de adrese de mail și am rămas în continuare prieteni. Este ușor să îți faci prieteni noi atunci când sunt deschiși. Înainte de a mă pune la somn, am hotărât să văd răsăritul de soare care îmi luminează camera cu toată puterea lui.

Viaţa altfel!

Mă numesc Alexandra Curtis şi locuiesc in Malibu, California. Casa în care locuiesc are ferestre largi care dau spre plajă, vederea deschizându-se spre Oceanul Pacific. În fiecare dimineaţă când mă trezesc să plec la studiourile Warner Bros, razele soarelui matinal pătrund timid în camera mea inundând cu lumina sa pereţii albi. De undeva din fundal se aude lătratul Kaylei, căţelul meu bichon, ceea ce înseamnă că-şi aşteaptă cu nerăbdare porţia de mâncare. Îmi îndrept paşii spre living în papucii mei pufoşi. Intru în bucătărie unde îmi pregătesc o cafea tare cu lapte. Am să o savurez alături de nişte biscuiţi cu ciocolată şi american cookies. După rutina deja bineştiută, fac un duş rapid, mă îmbrac într-o rochiţă lejeră şi plec spre studio. Închid portiţa în grabă, îmi arunc geanta şi scenariul pe bancheta din spate, bag cheile în contact şi pornesc motorul. În aproximativ 30 de minute voi ajunge în Burbank la studio. Oare ce am astăzi de făcut? Din câte îmi aduc aminte din cele stabilite cu impresarul meu, astăzi va trebui să încep filmările la proiectul nou intitulat „Summer Days”. Deşi nu am trecut prin scenariu să văd despre ce este vorba, mă aştept să-mi placă la fel de mult ca şi celelalte producţii la care am participat de când m-am mutat aici în California.

Ajung la studio şi-l salut pe Wilson care mă priveşte îngândurat de pe partea opusă a drumului. Deşi ar trebui să-mi fac griji pentru el, ştiu cu siguranţă că într-o bună zi, va putea să iasă din impasul în care se află. Trebuie doar să-şi deschidă sufletul în faţa lui Rachel şi să-şi mărturisească dragostea pe care i-o poartă în secret de ceva vreme. Trec mai departe, iar lângă cabina mea mă aşteaptă impresarul personal. Ţine în mână o grămadă de contracte care trebuiesc revizuite. Deja încep să mustăcesc şi îmi imaginez că nu voi avea atâta răbdare să mă uit peste toate. Probabil o să le arunc într-unul din sertare , iar când îmi voi aduce aminte, într-un târziu, ,mă voi uita peste ele.
De obicei când sunt la studio, timpul trece foarte repede. Alerg de colo colo, de la o filmare la alta, schimb o grămadă de costumaţii echivalente cu numărul de cafele pe care le consum deoarece nu mă pot concentra atât de bine dacă nu imi iau porţia zilnică de energie. Spre seară, după terminarea programului, dau o fugă pe la cumpărături ca să mai iau cele necesare: de obicei dulciuri şi alte chestii nesănătoase deorece mi se par mai bune şi mai hrănitoare. După ce ajung acasă, fac un duş rapid, mă schimb de haine, pregătesc o gustare rapidă şi mă pregătesc să plec din nou în oraş să mă întâlnesc cu soţul meu care lucrează la o altă producţie în Los Angeles. Drept urmare, ne alegem localul Moonshadow de lângă Santa Monica unde vom comanda porţie de paste cu sos şi o cupă mare cu îngheţată de fructe acrişoare cu topping de ciocolată şi mentă.

Drumul spre casă de obicei devine din ce în ce mai lung cu trecerea orelor deoarece se adună oboseala acumulată în tmpul zilei. Nu e uşor să alergi de colo colo, să te schimbi de nenumărate ori, să repeţi aceeaşi secvenţă ore în şir până când iese prfectă. Îţi trebuie răbdare, ceea ce eu nu am avut în momentul în care am decis să părăsesc România. Deşi nu îmi pare rău de alegerea făcută, trebuie să menţionez faptul că mă mai apucă nostalgia uneori când îmi zboară gândul inevitabil la pisicile mele şi bineînţeles la cei dragi care mă aşteaptă să mă întorc acasă într-o bună zi. Până atunci, în zilele în care am liber, comunicăm prin Skype, încercând să înăbuşim lacrimile şi să privim cu optimism partea pozitivă a vieţii noi pe care am început-o aici, la malul oceanului Pacific.